News Flash:

Duplicitatea Europei în faţa lui Putin: sancţiunile merg mană-n mană cu contractele militare ale Franţei şi Germaniei cu Rusia.

22 Iulie 2014
768 Vizualizari | 0 Comentarii
vap
Puterea Europei de a sta unită în faţa agresiunilor şi încălcărilor de reguli internaţionale comise de Rusia în Ucraina este pusă la îndoială tot mai vehement de către partenerii de peste Ocean, dar şi de cei din “prima linie” în ce priveşte apropierea geografică de Rusia – statele baltice, Polonia şi mai nou România, după discursul de luni seară al preşedintelui Traian Băsescu. Cu toate că a găsit resursele politice de a vorbi pe o singură voce şi de a impune sancţiuni de călătorie împotriva unor oficiali ruşi, precum şi câteva îngheţări de bunuri ale unor companii ruseşti, Uniunea Europeană nu pare dispusă să meargă mai departe, în ciuda tragediei de săptămâna trecută, când o rachetă trasă din teritoriul controlat de separatiştii proruşi din Ucraina a doborât avionul Malaysia Airlines şi a ucis 298 de persoane. Cele mai grăitoare exemple europene ale acestei duplicităţi sunt Franţa şi Germania. Cele două mari puteri europene nu doar că îşi văd în linişte de contractele comerciale profitabile cu Rusia, dar (în special Franţa) nici nu dau semne că doresc să pună punct contractelor de export de armament către Moscova. Franţa nu renunţă la contractul de 1,2 miliarde de euro pentru livrarea celor două nave de război Mistral, iar Germania a încheiat deja construcţia unei baze militare supermoderne în regiunea Volga.

Foto: Mediafax Foto // AFP

În contextul crizei din Ucraina, declanşată încă de la sfârşitul anului trecut şi ajunsă la un maximum de tensiune în primăvara acestui an, prin ciocnirile militare între “trupele antiteroriste” de la Kiev şi separatiştii proruşi din estul Ucrainei, înarmaţi şi susţinuţi de peste graniţă, de Rusia, comunitatea internaţională a început să aplice împotriva Rusiei o strategie non-militară, de sancţiuni menite să o descurajeze să întreţină şi să inflameze starea de conflict armat din estul Ucrainei. SUA şi UE deopotrivă au impus sancţiuni de călătorie mai multor oficiali de rang înalt şi oameni de afaceri de la Moscova, din Crimeea şi din estul Ucrainei, precum şi îngheţarea unor bunuri financiare ale anumitor firme ruseşti cu operaţiuni în Occident.

Totuşi, vocile de peste Ocean şi, mai voalat, şi din Europa – precum ţările baltice, Polonia şiRomânia, care se consideră “în prima linie” în ce priveşte eventuale agresiuni ale Rusiei, similare cu cele din Ucraina, au devenit din ce în ce mai vehemente cu privire la necesitatea Europei de a-şi întări poziţia faţă de Rusia, impunând sancţiuni mai puternice şi totodată de a pune presiune pe relaţiile comerciale privilegiate cu Rusia. Acest lucru este posibil pentru că, contrar aparenţelor, nu doar unele state europene sunt dependente de gazul rusesc, ci şi Rusia este la rândul ei dependentă de marile pieţe de desfacere din Vestul Europei – atât pentru energie, cât şi pentru alte resurse şi materii prime.

“Am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. NATO este probabil cea mai de succes alianţă din istorie (...). Trebuie doar să avem curajul să reacţionăm în faţa lui Vladimir Putin şi să luăm nişte măsuri care pot avea un impact economic pe termen scurt asupra unor prieteni europeni, şi aici mă refer în mod special la Germania. (...) Avem unele ţări în Europa care nu stau nemişcate în faţa agresiunii Rusiei, ci chiar fac pasul înapoi.Franţa trimite două nave de război Rusiei, care sunt exact acelaşi model folosit pentru preluarea Crimeei”, spunea în iunie senatorul american John McCain, la finalul vizitei în România, la Interviurilegândul.

După prăbuşirea cursei MH17 a Malaysia Airlines, aceste apeluri ale SUA la adresa Europei au fost reluate şi mai puternic. Europa ar trebui să facă mai multe eforturi pe trei planuri, a spus Hillary Clinton, fostul secretar de stat al SUA şi senator democrat: primul şi cel mai important – “înăspriţi-vă sancţiunile, transmiteţi foarte clar că trebuie să fie un preţ de plătit (pentru Rusia)”. Preşedintele Barack Obama a fost mai puţin tranşant, vorbind la o zi după doborârea avionului malaezian, însă apropoul a fost acelaşi: “Acesta va fi cu siguranţă un semnal de trezire pentru Europa şi pentru lume, în sensul că există consecinţe în escaladarea unui conflict în estul Ucrainei. Iar asta, din păcate, cred că transmite foarte clar cât de importantă este această miză pentru Europa”.

Două Mistral de 1,2 miliarde de euro din Franţa, pentru “politica de putere” a Rusiei

Navă Mistral a marinei franceze (Foto AFP).

Contractul de 1,2 miliarde de euro dintre Franţa şi Rusia, prin care un consorţiu de companii franceze (printre care DCNS şi Alstom) construieşte două nave de război Mistral care să fie livrate Moscovei începând din toamna acestui an, a creat tensiuni în relaţiile Franţei cu ceilalţi parteneri din NATO, în special cu SUA. Acest lucru nu i-a împiedicat însă pe francezi să meargă înainte cu acest contract încheiat în ianuarie 2011, în mandatul preşedintelui Nicolas Sarkozy, marinarii ruşi antrenându-se deja în Normandia, pentru a învăţa să manevreze această maşinărie sofisticată de război. Prima navă, numită Vladivostok, este deja gata şi va fi livrată Rusiei în această toamnă, dacă Franţa nu se răzgândeşte.

Chiar dacă oferă fel de fel de scuze prin oficialii săi, pentru a continua acest contract militar cu Rusia, precum penalităţile foarte mari pentru reziliere sau faptul că navele respective sunt de fapt destinate apărării Rusiei, neavând valenţe ofensive pentru că nu sunt livrate şi sistemele de armament, conform ministrului Apărării de la Paris, Jean-Yves Le Drian, Franţa merge înainte cu acest contract prin care ţările baltice, Finlanda, dar şi statele riverane Mării Negre se simt direct vizate militar.

Navele Mistral sunt nave de asalt transportoare de elicoptere de atac (clasa LHD) de ultimă generaţie, care pot căra până la 30 de elicoptere de luptă, până la 40 de tancuri, până la 450 de trupe şi adăpostesc un spital echivalent al unuia de campanie destinat unui corp de armată. La orice moment, puntea imensă, de peste 6.000 de metri pătraţi a unui Mistral poate lansa în luptă 6 elicoptere, în timp ce lifturile cu care este dotat le aduce la suprafaţă pe restul, din hangare.

Prima navă Mistral pentru Rusia - Vladivostok (Foto AFP).

Pentru un asalt de pe mare pe uscat, navele Mistral sunt tot ce îşi poate dori un comandant de armată, iar acest lucru o ştie prea bine şi Rusia, care la un an după invazia Georgiei, declara prin cuvintele amiralului Vladimir Vysoţki, comandantul forţelor navale ruseşti, că dacă ar fi avut aceste nave în subordine, ar fi cucerit Georgia în “40 de minute, nu în 26 de ore”.

De cealaltă parte, Franţa cunoaşte prea bine jocul de putere exhibat prin puterea armelor pe care Rusia îl aplică în străinătatea apropiată şi de altfel în întreaga lume. Acest lucru apare chiar într-un document oficial al Franţei – Raportul către Parlament privind exporturile de armament ale Franţei în 2013. “În ce priveşte Rusia, aceasta vrea să confere mijloacelor militare o politică de putere. Astfel, aceasta şi-a crescut cheltuielile pe armament cu 113% din 2003 în 2012 şi plănuieşte să investească 600 de miliarde de euro de acum până în 2022, pe achiziţiile de apărare”, scrie în documentul oficial francez.

Acest document arată că, din 2008 până în 2012, Franţa a facturat comenzi de armament către Rusia în valoare totală de aproape 1,2 miliarde de euro, având în aceşti 5 ani peste 400 de licenţe de export de armament către Rusia (acest lucru neimplicând că licenţele au fost şi onorate cu livrări).

Germania a suspendat livrarea bazei militare de lângă Kazan. 50.000 de soldaţi ruşi s-au antrenat deja acolo

Germania este şi ea o putere europeană care are contracte militare importante cu Rusia, pe care însă, spre deosebire de Franţa, a dat semne că le suspendă, odată ce criza din Ucraina a escaladat, din cauza susţinerii ruseşti primite de separatiştii din estul ţării.

Cel mai controversat contract militar german cu Rusia este cel încheiat tot în 2011, ca şi cel pentru Mistral cu Franţa, care vizează construirea de către gigantul nemţesc Rheinmetall a unei baze militare de antrenament şi de simulare de luptă supermoderne, în regiunea rusească Volga, lângă oraşul Kazan. Contractul, în valoare de 120 de milioane de euro, a fost suspendat de oficialii de la Berlin în luna martie 2014, ca urmare a escaladării situaţiei din Peninsula Crimeea. În aprilie, germanii aveau să anunţe că suspendă de asemenea şi contracte de livrare de armament către Rusia, în valoare de 5 milioane de euro.

Cu toate acestea, măsurile sunt privite cu scepticism şi ca oarecum tardive. Suspendarea contractului Rheinmetall ar fi doar de formă, pentru că centrul de luptă este deja operaţional în Rusia. „Peste 50.000 de trupe s-au antrenat deja acolo. A fost vorba efectiv doar de suspendarea semnăturii formale pe actul de transfer al bazei către autorităţile din Rusia”, susţine Igor Sutyaghin, specialist al grupului de analiză Rusi din Londra, citat de Euobserver.

De asemenea, în ultimii ani, contractele de armament ale Germaniei cu Rusia nu au fost tocmai nesemnificative. Doar în 2012, Germania a avut emise 450 de licenţe de export militar către Rusia,vânzând armament uşor în valoare de 40 de milioane de euroÎn perioada 2005-2013, Germania a livrat însă tehnică militară în valoare de peste 500 de milioane de euro Rusiei, conform ministrului Economiei de la Berlin.

Soluţia SUA pentru Franţa: vă luăm noi Mistral-urile. SUA negociază pe masă cu embargoul iranian încălcat de o bancă

Încă din 2012, cu puţin timp înainte de summitul NATO de la Chicago, Congresul SUA a arătat că aceste contracte de armament ale Franţei şi Germaniei cu Rusia pun sub tensiune relaţiile din cadrul NATO şi că riscă să destabilizeze balanţa de securitate.

În prezent, a ajuns să se vehiculeze ideea că SUA ar trebui să achiziţioneze ea însăşi navele Mistral, pentru a scăpa Franţa de povara financiară a contractului cu Rusia şi a-i oferi o soluţie de tip win-win. Mai mult, pentru a convinge Franţa să renunţe la contract şi pentru a şi evita o presiune pe bugetul apărării SUA, americanii ar fi dispuşi să acopere costurile sau să negocieze sancţiunile impuse de SUA băncii franceze BNP Parisbas, amendată cu aproape 9 miliarde de dolari pentru că a încălcat embarogurile bancare asupra Iranului.

Vladimir Putin este la curent cu presiunile SUA asupra Franţei, însă insistă ca francezii să îşi onoreze înţelegerea: „Ştim de presiunea pe care partenerii noştri americani o pun pe Franţa, să nu mai livreze Mistral-urile în Rusia... şi ştim că au sugerat că dacă francezii nu livrează Mistral-urile, ei vor renunţa tacit la sancţiunile împotriva băncii sau le vor reduce. Ce e asta, dacă nu şantaj?”, le-a spus Vladimir Putin ambasadorilor ruşi, la începutul lunii iulie.

Până la urmă, arată analistul moscovit Vadim Kozyulin, de la Centrul pentru Studii Politice din Rusia, decizia Franţei este una politică, iar pentru Putin victoria este de aceeaşi factură – politică, pentru că puterea militară a Rusiei nu stă în cele două nave Mistral. “La nivel pur tehnic, nu ar fi sfârşitul lumii dacă Rusia nu ar primi cele două nave din Franţa. Ceea ce este cel mai important aici este că îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale Franţei dă Rusiei impresia că nu este ţinta sancţiunilor economice ale Vestului. Asta este crucial pentru Rusia, la nivel politic”. Sursa: gandul.info


g ndul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1878 (s) | 24 queries | Mysql time :0.035766 (s)