News Flash:

EXCLUSIV! DIRECTOR de faimoasa institutie publica din Iasi, SURPRINS cu lacrimi in OCHI! ASTA intr-un moment INTIM si SENSIBIL - FOTO

8 Martie 2017
286 Vizualizari | 0 Comentarii
s604x0 BARBAT CU SPATELE
 Este unul dintre cei mai interesanti, introvertiti, sensibili si sinceri actori ai Teatrului National - TNI Vasile Alecsandri din Iasi • Emotionant este ca, astazi (de Ziua Femeii - n.r.)  8 martie, acesta implineste frumoasa varsta de 60 ani • Spectaculos este ca, si iarasi o cifra plina de o simbolistica aparte - 33 (Iisus Hrisos a fost crucificat - n.r.) dintre acestia i-a petrecut ca actor al Nationalului iesean, acum devenind Societar • Pe de alta parte, in intervalul 1996 - 2015 a ocupat pozitia de director-adjunct artistic al celui mai vechi teatru modern din Romania • Este vorba de Adi Carauleanu, personajul venit tocmai din sudul indepartat al tarii (Calafat - n.r.) pentru a-si urma destinul si marea pasiune a vietii sale: SCENA si ACTORIA! 
 
Astazi, chiar de Ziua Femeii, Adi Carauleanu, personajul venit tocmai din sudul indepartat al tarii (Calafat - n.r.) pentru a-si urma destinul si marea pasiune a vietii sale: SCENA si ACTORIA implineste frumoasa varsta de 60 ani! Cu cateva zile inainte de clipa aniversara, reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) au stat de vorba cu artistul, intre o reprezentatie pe scena Teatrului National (TNI) Vasile Alecsandri din Iasi si o filmare pentru un film de scurt metraj.
 
Mama, principalul "vinovat" ca a devenit actor! 
 
Spectaculos este ca, 33 de ani i-a petrecut ca actor al Nationalului iesean, acum devenind Societar. Pe de alta parte, in intervalul 1996 - 2015 a ocupat pozitia de director-adjunct artistic al celui mai vechi teatru modern din Romania. Venit tocmai din sudul indepartat al tarii (Calafat - n.r.) pentru a-si urma destinul si marea pasiune a vietii sale: SCENA si ACTORIA, Carauleanu dezvaluie unele dintre cele mai interesante si speciale memonte din viata sa cat si de ce a ajuns actor tocmai la Iasi.



Pai, de la Calafat si pân' la Iasi, via Bucuresti! Glumesc! Pâna la începutul clasei a XII-a din liceu, nu m-am gândit niciodata serios ca o sa urmez IATC-ul ( fostul Institut de Arta Teatrala si Cinematografica Ion Luca Caragiale - n.r.)... Eram un bun sportiv. Am jucat handbal, basket, volei si chiar jucam în Divizia B cu echipa orasului...eram «ridicator», tenis de câmp, ping-pong, fotbal, alergam foarte bine, scotând timpi foarte buni. Probabil, as fi fost un excelent sportiv profesionist. Vorbesc serios! Dar, prin clasa a XI-a m-am apucat sa învat pentru a urma Dreptul. Am învatat ce am învatat, pâna când, în oras, la niste vecini, a venit în vizita regretata actrita Ruxandra Sireteanu. Mama mea m-a prezentat doamnei ca un recitator de poezie cu multe premii la activ! Ruxandra m-a ascultat si mi-a propus sa ne pregatim pentru actorie. Am lucrat cu dânsa doua saptamâni, examenul batea la usa, si am câstigat. Am intrat la IATC din prima, cum se spune!. Probabil, daca nu reuseam, as fi fost acum, un foarte bun avocat!", povesteste actorul. 

Citeste si : EXCLUSIV! Un fost DIRECTOR de la o CELEBRA institutie din Iasi, intr-o FILMARE de zile mari - FOTO
 
Din vremea tumultului anilor de studentie si de actorie la Barlad 
 
Mai departe, Carauleanu rememoreaza secvente din vremea studentiei, intr-o maniera plina de umor si de savoare. "Mi-am facut studiile în perioada 1977-1981. În acele timpuri, daca erai declarat admis la facultate, faceai întai armata, timp de noua luni la TR adicatelea la «termen redus». Dupa ce am devenit un foarte apreciat vânator de munte - lunetist, undeva în Câmpulung Muscel, am ajuns în Bucuresti, unde teribilul cutremur din martie (1977 - n.r.) facuse prapad. Sediul Institutului nostru era avariat, asa ca ne-am mutat la Teatrul National din Bucuresti. Aici, timp de patru ani, am cunoscut oameni minunati, cu adevarat dedicati actoriei, profesori de geniu: Petre Vasilescu, Geta Angheluta, Olga Tudorache, Dem Radulescu, Sanda Manu, Ion Cojar, Octavian Cotescu sau Marinus Moraru. Dânsii, ne-au îndrumat în aceasta meserie cu totul si cu totul speciala, insuflându-ne bucuria de a face pe ceilalti fericiti. Au fost, poate, cei mai frumosi ani, ani de cunoastere, descoperiri, tinerete, iubire, încercari... Pe vremea aceea, repartitia se facea pe baza notei cu care ai terminat facultatea. Orasele mari erau «închise». Trebuia sa-ti faci «ucenicia» în teatre din orase mai mici si, deci mai putin importante. Desi, puteam alege Oradea, m-am hotarât sa merg la Bârlad, fiind orasul cel mai aproape de Bucursti. Am stat trei ani la Teatrul V. I. Popa, unde, am învatat ce înseamna cu adevarat munca de scena. Tineri fiind, au mai venit cu mine Marcel Anghel, Liviu Manoliu si, mai apoi, Marian Râlea, jucam toti numai roluri importante, începând încet, încet sa descoperim actoria. Cea adevarata, dura, frumoasa si chinuitoare, cea de pe scena, în fata sutelor de spectatori. Desi, conditiile de viata erau pur si simplu de nesuportat, îmi amintesc cu drag de acea perioada, care, de fapt, m-a format ca actor. Spun asta, motivând si prin faptul ca, desi as fi putut pleca «dupa doi ani» la Teatrul National din Craiova, n-am facut-o", isi aduce aminte, nostalgic fostul director de la TNI


 
Indragostit, iremediabil, de Nationalul iesean 
 
În anul 1984, acesta vine la Iasi si, nu mai paraseste Nationalul pâna, iata, la 60 de ani! E vorba de 33 ani, împartiti între scena, cursurile despre actorie predate la Universitatea Nationala de Arte George Enescu (UNAGE) si un directorat artistic (aproape 20 de ani!) si, cu o noua revenire pe scena

În 1984, deja o cunoscusem pe Doina (actrita Doina Deleanu - n.r.), sotia mea si, desi trebuia sa ma prezint la un concurs al Teatrului National din Bucuresti, unde, excelenta profesoara si regizoare, Doamna Sanda Manu ma invitase, am ramas la Iasi si am câstigat concursul din acel an, an fericit si pentru ca atunci l-am cunoscut pe Teofil Vâlcu, care m-a luat «sub aripa lui» si, în timp, m-a învatat o groaza de lucruri. Toate minunate, fascinante, menite sa ma puna, cu adevarat, pe valul actorilor cu pretentii. Am peste 80 de roluri pe scena Teatrului National din Iasi, majoritatea principale «numarul ar fi fost, în mod cert, mai mare, dar în ultima perioada a directoratului meu artistic, nu am mai jucat, pentru ca nu mai aveam timp sa fac si munca artistica si munca de birou si, în acelasi timp, sa predau actoria la Universitate». Sunt mândru, ca, împreuna cu actorul Constantin Popa, am îndrumat cinci generatii de studenti. Atât de prins am fost, de toate cele aratate pâna acum, încât am refuzat, din nou, un post de actor la Teatrul National din Bucuresti, unde, regretatul regizor Horia Popescu, m-a cerut! Sunt foarte mândru si de cei 20 de ani de directorat artistic, perioada în care s-au întamplat atâtea lucruri bune, asa cum, ma mândresc cu cele doua mandate de senator UNITER (Uniunea Teatrala din Romania - n.r.). Am primit cu bucurie titlul de Societar al TNI, Ordinul Cultural în Grad de Cavaler, dar si, titlul de Cetatean de Onoare al orasului natal. Am ramas la Iasi, iata, 33 de ani si, dupa atâta vreme, m-am întors pe scena, cu o teama dar si cu o fericire specifice începutului!", mai detaliaza omul de teatru. 

Citeste si : Mari actori ieseni in reclame interzise minorilor - VIDEO 

Marile pasiuni: filmul, radio-ul si televiziunea! Marea dragoste: POEZIA 
 
De asemenea, pe langa actorie, marile pasiuni ale lui Adi Carauleanu sunt filmul, radio-ul si televiziunea, dar marea dragoste ramane poezia. "Da, toate acestea imi plac si le iubesc foarte mult! E o meserie deosebita de teatru, dar, în aceasi lume, a improvizatiei, a povestilor, a surprizelor... Am avut bucuria sa joc, pâna acum, la cei mai mari regizori ai tarii: Mircea Daneliuc, Dan Pita, Alexandru Tatos, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Sergiu Nicolaescu. De curând am terminat un film, regizat, sunt sigur, de un viitor important regizor, Octav Chelaru. De la toti am avut de învatat câte ceva. Am facut si multa televiziune, când TVR Iasi era pe val, la fel si radio, unde împreuna cu colegii mei eram nelipsiti. Aveam chiar o emisiune saptamânala, intitulata, «Tinerete, tinerete» si, ne bucuram nespus «Mariana Stefan, Doina Deleanu si... subsemnatul» atunci când primeam scrisori de felicitare din întreaga lume. Cu poezia e altceva! Ma regasesc în cuvinte, în imagini, în metafore sau figuri de stil. Când sunt singur «exista si astfel de momente» sau trist, sau fericit, sau când nu mai înteleg nimic din juru-mi... scriu. Am nevoie de cuvinte ca de aer. Ele vin firesc, tumultos, simple sau complicate, în mintea mea, imediat ce am hotarât o tinta, o idee. Ele se transforma într-o poveste foarte vizuala, ca imaginea dintr-un tablou în fata caruia stai ore întregi... contemplându-l!", conchide Carauleanu. 

Citeste si : "Vrem sa organizam cel mai mare festival de teatru din Europa de Est" - VIDEO
 

Barca pe valuri! 
 
In loc de concluzie la povestea vietii sale, Adi Carauleanu a tinut sa transmita, in cuvine, ceea ce a scris si in volumul aniversar al Nationalului iesean. "A fost odata... o barca! Si un pusti cu aliura de Mowgli! Barca statea linistita pe malul stâng al fluviului! Baiatul era... nelinistit «ca un val bruscat de vânt», pentru ca vroia sa se urce în ea, s-o scoata din nisip si s-o faca sa pluteasca! Dar, nu avea curaj! Era cumplit de singur! Când a realizat, privind cerul «Carul Mare», ca atât barca cât si el, aveau «dor de duca», s-a hotarât sa lase în urma, salciile, parintii si fratii, lunca Dunarii cu nuferii ei cu tot, iernile blânde din sud si sa ajunga... la Ocean! Oceanul, era: Teatrul, cu masti, glume, imagini, iubire, descoperiri... si, suferinta! Vâslind din toate puterile, a luat-o la goana! Dupa un timp, a ancorat undeva pe malul... Dâmbovitei, rugând-o sa nu se scufunde pâna când el nu se va întoarce din aventura intelegerii... artei dramatice! A mai tras o fuga, de aproape un an, în muntii Muscelului, pentru a învata cum trebuie sa fie soldat. S-a intors puternic, cu pofta de viata, s-a urcat în barca lui cea norocoasa «care se întristase pe malul Bucurestiului» si a pornit, contra curentului, spre nord, în Moldova «au fost câteva hopuri-vârtej pe drum, dar a ajuns cu bine»! Si, aici, a descoperit, uimit, teii, ierarhii, palate ale culturii, junimi, convorbiri, dacii, mitropolii, aici a cunoscut gânduri de Cehov, de Shakespeare, de Caragiale, a cunoscut oameni-stele: Teofil Vâlcu, Adrian Tuca, Adina Popa, Carmen Barbu, Violeta Popescu, Petru Ciubotaru, Dionisie Vitcu, Sergiu Tudose, Calia Chirila, o nevasta-vis, Doina, cu care au nascut împreuna, copii-înger, Ana si Andrei! Apoi, timpul! Inevitabil, s-a întâmplat: revelatia - Thalia! Frumoasa si complicata fata! E iarna! Un fel de iarna! Alt fel de nea! Nu la fel de albastra, ca atunci, demult, cazând peste Dunare! A fost odata... o barca! Ea, sta cuminte pe malul... Bahluiului! Asteapta, într-o zadarnicie... loiala! Du-te înapoi, barca-suflet, destin al meu, revino la mama-fluviu! Nu ma mai astepta! Voi ramâne aici! Pentru totdeauna! Am uitat sa-ti spun: sunt un TNI-ist convins, nemuritor! Acum câteva nopti am avut un vis: o barca, vâslea, singuratica, în amonte! Plângând! Privind-o dinspre mal, parea o naluca! Cu ochii verzi! Neîntelegând! Ca valul unui ocean! Si, uite asa, au trecut 60 de ani, fir-ar sa fie!!!", si-a finalizat, intr-un mod emotionant, discursul la moment aniversar, Adi Carauleanu. 

adi carauleanu film actor teatru arta teatrul national tni iasi scena
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1684 (s) | 24 queries | Mysql time :0.039794 (s)