News Flash:

Viata ca o poveste trista

Opt copii dorm sub cerul liber - FOTO

21 Iulie 2011
1261 Vizualizari | 0 Comentarii
DSC00010
Familia lui Gheorghe Vintila pare blestemata • In aprilie i-a ars casa, iar acum e nevoita sa doarma, deseori, pe camp • „De fiecare data cand ploua, impreuna cu copiii, stam trezi toata noaptea, lipiti de zidul camerei, deoarece curge apa prin tavan", spune barbatul • Primarul din Stolniceni-Prajescu i-a ajutat cu niste materiale de constructii, dar cei opt copii risca sa nu aiba unde dormi la iarna

Peste familia Vintila, din comuna Stolniceni-Prajescu, pare ca s-a abatut un adevarat blestem. In urma cu aproximativ trei luni, casa in care locuiau a luat foc din cauza hornului, iar de atunci cei doi parinti impreuna cu opt copii, cu varste cuprinse intre 2 si 18 ani, dorm intr-o camera al carei tavan oricand se poate prabusi. Din acest motiv, de multe ori ei prefera sa doarma in camp, sub cerul liber. Insa, atunci cand va veni frigul, vor fi nevoiti sa se adaposteasca in ruina de casa ramasa dupa incendiu. Pentru ei speranta, insa, nu a murit. Sotii Vintila inca mai au incredere ca i se va face, totusi, mila cuiva si ii vor ajuta sa-si construiasca macar o camera, astfel incat copiii sa poata sa se adaposteasca la iarna.

Ziua fatidica

Era 8 aprilie, o zi frumoasa de primavara, cand destinul a hotarat ca viata familiei Vintila trebuie data peste cap. Toata agoniseala lui Gheorghe Vintila, in varsta de 42 de ani, si a nevestei sale, Adriana, de 41 de ani, s-a ruinat intr-o clipa. Sectia de Pompieri Pascani, în cooperare cu S.V.S.U. Stolniceni-Prajescu, a intervenit în comuna pentru stingerea incendiului izbucnit la locuinta acestei familii. Din pacate, nu s-au mai putut salva prea multe. In incendiu au ars: acoperisul locuintei, din astereala lemn, pe o suprafata de 120 mp, 200 de kilograme de materiale textile, opt covoare, 10 mp de lambriu decorativ din PVC si alte bunuri. Cauza incendiului a fost amplasarea necorespunzatoare a materialelor combustibile fata de cosul de fum. De atunci, familia Vintila doarme mai mult in camp, asta deoarece din casa nu a mai ramas decat o camera mica, al carei tavan este sustinut, pentru a nu cadea, de niste stalpi improvizati. „In ziua de 8 aprilie, la locuinta noastra s-a produs un incendiu din cauza unei sobe. In incendiu ne-a ars casa aproape in intregime, cu tot cu hainele, covoarele si alte bunuri pe care le aveam noi. Nu am mai ramas cu absolut nimic. Am opt copii si stau cu ei in camp. Nu avem unde dormi. Casa nu stiu cat mai rezista. Suntem necajiti. Nu avem bani, eu lucrez la o firma si imi da doar 6 milioane pe luna si mai primim de la primarie ajutor social de peste 2 milioane de lei. In rest, nu avem nimic. De cand am ramas pe drumuri, au mai venit satenii si ne-au mai adus cate o haina, altii ne-au mai ajutat si cu bani, preotul din comuna ne-a ajutat si a strans si dumnealui bani de la credinciosi. Asa am reusit sa cumparam niste saci cu ciment si am turnat o temelie pentru noua casa. Dar nu mai avem cu ce o continua. Domnul primar ne-a ajutat si dumnealui cu niste ciment, balastru, boltari, dar a fost putin. El a spus sa turnam noi temelia, sa facem rost de bani sau materiale, ca el ne va construi o camera. Noi temelia am reusit sa o turnam, dar nu ne-a dat decat 220 de boltari. Nu ne ajung sa facem o camera la copii. Mi-e frica ca ne prinde iarna asa, in camera asta, care oricand se poate darama. Mai este o luna de vara, dupa care vine toamna si cu greu se mai poate construi. Ce ne facem noi? Unde vom sta apoi? Nu am nicaieri la cine sa merg”, s-a plans Gheorghe Vintila.

„Cand ploua, stam lipiti de zid”

Banii pe care ii castiga abia le ajung sa cumpere mancare, astfel ca nu-si permit sa cumpere materiale pentru constructia casei. „De fiecare data cand ploua, impreuna cu copiii, stam trezi toata noaptea, lipiti de zidul camerei, deoarece curge apa prin tavan. Tot timpul trebuie sa stam cu carpe si sa scoatem apa afara. Este un adevarat chin pentru noi. Mai am si fata de 18 ani, care are un copil de doua luni si nu are unde sa stea, mai ales ca sotul a parasit-o. Stam aici cu totii. Facem focul in curte pe niste caramizi, punem si noi niste legume la fiert si mai facem cate ceva de mancare. Mai avem cateva gaini si un purcel pe care-l tinem pentru la iarna, sa am ce sa le dau de mancare la copii. Toata viata am muncit si nu am trait din mila. Nu am stat degeaba. Dar acum nu am nici o posibilitate. Oamenii ne mai ajuta si ei cu ce au, si chiar le multumim din suflet, dar in vremurile aste le este greu si lor. Eu sper ca, totusi, Dumnezeu nu ne-a uitat si poate se gaseste cineva sa ne ajute. Nu vrem o casa. Doua camere sau macar o camera unde sa aibe copiii sa se adaposteasca la iarna. La ei ma gandesc cel mai mult, pentru ca sunt mici si imi este frica sa nu li se intample o nenorocire”, a mai spus capul familiei.
Majoritatea copiilor au varste mici, pana in 10 ani. Micutii inca nu sunt constienti de chinul ce-i asteapta in urmatoarele luni.

Conditii ca in Evul Mediu

Reporterii BUNA ZIUA IASI i-au surprins pe membrii familiei in timp ce isi pregateau de mancare. Intr-un ceaun, pus pe o vatra improvizata din cateva caramizi, clocotea niste apa. In ea erau cativa cartofi si alte legume luate de prin gradina. „Asta este mancarea noastra pe ziua de astazi. Ne descurcam si noi cu ce avem. Cei mici ne mai cer cate una, alta, dulciuri pentru ei, dar de unde sa le dam? Cand luam banii, le mai cumparam cate o bomboana, ca mai mult nu ne permitem. Ce nu trebuie la opt copii... Dar poate o sa fie mai bine si pentru noi”, a spus oftand Gheorghe Vintila.
Primarul comunei Stolniceni-Prajescu, Costel Hugeanu, cunoaste destul de bine problemele cu care se confrunta familia Vintila. Acesta a precizat ca, atat cat i-a stat in putinta, i-a ajutat, atat din surse proprii, cat si de la primarie, insa bugetul local, sarac, nu permite prea multe. „Stiu cu ce se confrunta familia. Eu le-am dat boltari, am dat ciment, balastru si ce a mai fost nevoie pentru ca sa inceapa reconstructia casei. Acum ajutam si noi dupa posibilitatile noastre. Am ajutat si noi cat am putut. Ii voi mai ajuta in continuare, poate reusesc sa-si faca o camera sau doua, unde sa poata locui. Dar asta nu inseamna ca noi le vom construi intreaga casa. Trebuie sa se implice si ei mai mult si sa inteleaga ca nu avem posibilitatile necesare. Este greu si pentru noi. Eu promit ca ii voi mai ajuta, dar atat cat pot”, a declarat edilul-sef al comunei Stolniceni-Prajescu, Costel Hugeanu.

Galerie Foto

DSC00008
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1505 (s) | 35 queries | Mysql time :0.026005 (s)