News Flash:

Rugbyul pășcănean: Un trecut glorios, un prezent chinuit și nici un viitor. Cui ii pasa?

7 Iulie 2011
723 Vizualizari | 0 Comentarii

Trecutul se leagă de echipa de primă divizie „Locomotiva”, dae faptul că antrenorul și căpitanul echipei Naționale de Rugby, sunt pășcănenii Romeo Gontineac și Marius Tincu, nume mari în lumea sportului cu balonul oval. Lor li se alătură zeci de alți sportivi plecați de aici și care joacă la echipe profesioniste din țară și străinătate.
Prezentul este marcat de antrenorul Neculai Tarcan și echipa de rugby feminin, fetele noastre ducând greul Naționalei de rugby în 7. Rezultatele lor au atras atenția, mai ales prin contradicție cu lipsa condițiilor de pregătire și antrenament.
Dar viitorul? Nu poți să nu te întrebi ce ar fi fost Pașcaniul în lumea rugbyului dacă pe lângă talentul, pasiunea și munca antrenorilor și sportivilor ar fi fost și condiții de pregătire. Măcar un teren decent, dacă nu un stadion, măcar o mână de ajutor, dacă nu o finanțare pe măsura rezultatelor. 
Cu toate acestea, rugbyul pășcănean nu vrea sa moară. Câțiva foști jucători, o mână de oameni, se încăpățânează să-i învețe pe copii un sport nobil. Despre unii s-a mai vorbit până acum, despre alții nu.
Club Sportiv Rugby Pașcani. Afiliat Federației, există de vreo trei ani. De urma lui e greu de dat, pentru că își desfășoară activitatea la o margine de oraș. Clubul există datorită pasiunii unui fost rugbist, apoi fost arbitru. Ioan Hău spune că și-a descoperit vocația, aceea de a lucra cu copii, abia la vârsta 50 de ani. A mai antrenat, colaborând din plăcere, pe ici și colo, până când a pus bazele clubului. În viața de zi cu zi lucrează la Depou. Tot acolo, datorită înțelegerii pe care a găsit-o la șefi și colegi, își desfășoară activitatea și CS Rugby Pașcani. 

Antrenamente pe un teren fara porti si cu tusele trasate cu rumegus

Pe un teren fără porțile caracteristice acestui sport și unde tușele sunt trasate cu rumeguș, zeci de copii vin la sfârșit de săptămână să învețe rugby. Sâmbăta de la 10, iar duminica de la ora 13.00. Duminica e mai târziu, pentru că mulți dintre copii merg mai întâi la slujba de la biserică… Din satele dimprejur sau din oraș, doar pentru plăcerea jocului sau pentru că rugbyul este o cale de a-și face un viitor, cu toții vin la întâlnirea cu antrenorul lor. Nu lipsește nimeni.
Câte unul, mai întârzie, dar motivat. Petruț e de la tocmai de la Gura Bâdiliței, un sat de dincolo de Siret.

Au ramas doar copiii

Din păcate, CS Rugby Pașcani are doar echipe de copii. De la clasa a doua până la a opta, ei deprind bazele sportului cu balonul oval. Apoi pleacă la alte cluburi sau se lasă de rugby. Să ții o echipă de juniori e mai costisitor, e nevoie de ceva mai mult decât de pasiune. E nevoie de sprijin, de condiții, de bani. Pasiune este din plin. Alături de Ioan Hău, copii sunt antrenați de un alt fost rugbist, în prezent arbitru. În viata „civilă” este inginer, la una dintre firmele de la Remar.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3660 (s) | 36 queries | Mysql time :0.213984 (s)