News Flash:

S-a intamplat chiar sub BIROUL primarului. Scena este una de-a DREPTUL SENZATIONALA - GALERIE FOTO

29 Decembrie 2016
253 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7627 RON (+0.0020)
USD: 4.2726 RON (+0.0073)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Parc Teatral National Iasi
• La doar cativa pasi de actualul sediu al Primariei Iasi, anume de Palatul Roznovanu, s-a petrecut o scena de-a dreptul senzationala si unica in toata tara! •  Practic, totul a avut loc intr-o maniera originala si fermecatoare, intr-o cladire de legenda a fostei capitale a Moldovei • Intreaga poveste tine de un moment legendar si epocal pentru ceea ce inseamna istoria Limbii romane si a dramaturgiei autohtone • O mare figura publica a tarii a avut intreaga initiativa  

Toti cei care trec, zi de zi, pe langa Palatul Roznovanu (sediul Primariei Iasi - n.r.), chiar la intrarea in Parcul de pe Esplanada Teatrului National (TNI) Vasile Alecsandri, nu ar crede ca aici a existat un imobil de o valoare istorica si culturala inestimabila. Este vorba de fosta casa a hatmanului Costachi Ghica, de peste drum de Mitropolie, unde a avut loc primul spectacol de teatru interpretat în Limba româna, intitulat "Mirtil si Hloe". 

Citeste si: Momente de SPECTACOL ISTORIC in aceasta seara, in Sala Mare a Nationalului iesean. Cladirea se va transforma intr-o maniera UNICA

"La 27 decembrie 1816 a avut loc, la Iasi, «în casa hatmanului Costachi Ghica, de peste drum de Mitropolie», primul spectacol de teatru interpretat în Limba româna: «Mirtil si Hloe», o piesa pastorala într-un act, scrisa de Gessner si Florian, tradusa din franceza, prelucrata si adaptata de carturarul enciclopedist Gheorghe Asachi, cel care avea astfel sa demonstreze ca într-o «epoha bântuita de strainomanie...se poate face teatru si în Limba româna», asa cum dovedise si în 1813, la înfiintarea primului «clas de ingineri hotarnici», cu predare în româneste! Din «Istoria Teatrului din Moldova» a lui T. T. Burada, aflam ca interpretii pastoralei idilice au fost nimeni altii decât: Elena Ghica - pastorita, Grigore Ghica, viitor Domnitor- pastorul Mirtil si Costachel Sturdza, iar la reprezentatie a participat surprinzator însusi Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei de la acea vreme. De la acesta «întâietate» teatrala în Limba româna s-au împlinit 200 de ani, prestigioasa si indubitabila aniversare unde unclusiv faimosul scriitor Edgar Quinet s-au numarat printre spectatorii piesei de teatru", reliefeaza ing. Mihai Caba, pasionat trecutolog al orasului celor Sapte Coline. 


"Limba româna, pâna atunci tratata de marii boieri doar ca un «dialect» al taranilor, a prins aripi"

Extrem de interesant este faptul ca, la momentul 27 decembrie 1816, Limba româna, pâna atunci tratata de marii boieri doar ca un "dialect" al taranilor, a prins "aripi". "Evenimentul a fost deosebit pentru «epoha bântuita de strainomanie», aratându-se spectatorilor boieri, între care se afla si Mitroplitul Veniamin Costache, cât de placut si gingas rasunau cuvintelele pastorilor Mirtil si Hloe îmbracati în frumoase straie moldovenesti. Efectul a fost teribil mai ales ca eroii principali erau nepotii hatmanului «boier generos si iubitor de cultura»: Elena - pastorita si Grigore Ghica, viitorul Domnitor-pastorul Mirtil, fiind copiii lui Alexandru Ghica. Ca sa nu fie discutii potrivnice, piesa a fost adaptata dupa Gessner si Florian, iar cortina a fost zugravita «dupa un model de la Roma, înfatisând pe Apolon cu muzele, care întinde mâna Moldovei spre a o ridica». Prezenta Mitropolitului la spectacolul lui Asachi a avut importanta extraordinara caci unele canoane interziceau celor din «ierarhiceasca tagma sau din monahi» sa participe la alergare cu caii sau «sa priveasca  scenicile jocuri»..., «daca vreunul s-ar prinde întru aceasta sau sa înceteze sau sa se cateriseasca»", se arata in Pidalion - T. T. Burada in a sa "Istoria Teatrului în Moldova".


Marea poveste a constructiei actualului National

Teatrul care a facut istorie in cultura romana incepand cu anul 1840 este "Teatrul cel Mare de la Copou", care se afla pe locul aripii din deal a Universitatii Cuza (astazi Corpul A al institutiei - n.r.). Imobilul a fost pus la dispozitie si amenajat ca teatru de domnitorul Mihail Sturdza (domnitor al Moldovei între aprilie 1834 si iunie 1849 - n.r.). Acest teatru a disparut intr-un incendiu teribil, la 1888. Tocmai pentru ca orasul Iasi sa nu ramana fara o institutie atat de importanta, Primaria Iasului si-a sacrificat propriul local, pe care l-a demolat si a oferit locul pentru construirea noului edificiu cultural. Astfel, dupa dezastrul din 1888, Scarlat Pastia, primar în perioada 1877- 1879, si-a pus in joc averea pentru a obtine bani pentru a amenaja un spatiu continuarii visului dramaturgic in Capitala Moldovei. Sala amenajata din banii lui Pastia avea avantajul de a fi chiar în centrul orasului, ceea ce o facea mult mai accesibila decât spatiul distrus din Dealul Copoului, dar era de mici dimensiuni. Mai departe, tocmai pentru realizarea unei noi cladiri rezistente si impozante, municipalitatea condusa la acea vreme de celebrul Vasile Pogor, a solicitat bani de la Ministerul Culturii. Primeste un împrumut de 800.000 de lei, iar pentru a face rost de teren, Primaria decide sa renunte la propria cladire, ce urma sa fie demolata pentru a face loc teatrului. 


Primarul Iasului s-a implicat personal 

Chiar de atunci, administratia locala s-a mutat în casa boierului Neculai Rosetti Roznovanu. Astfel, in 1892, Primaria decide contractarea arhitectilor vienezi Ferdinand Fellner junior si Hermann Helmer, care construisera teatre importante în toata Europa. "Solicitarile Consiliului Comunal de atunci pentru viitorul teatru erau: o sala de spectacole pentru 1.000 de persoane, cu parter, loje si galerie, cât si o scena larga de 18 - 20 de metri si lunga de 12 - 15 de metri cu mare înaltime, pentru ridicarea decorurilor. Dupa îndelungi dezbateri privind amenajarea cladirii s-a stabilit definitiv asezarea Teatrului cu fata spre strada Stefan cel Mare, lânga biserica Dancu si pe axul Mitropoliei, între cele doua cladiri urmând a se deschide, prin exproprieri costisitoare, un larg bulevard sau scuar", a reliefat si regretatul Ion Mitican. 

Citeste si: Doua premiere exceptionale vor avea loc la Teatrul National din Iasi

Cert este ca, in 1893 s-a organizat licitatia, iar in 1894 au demarat lucrarile. Doar dupa doi ani s-a dat în functiune Teatrul National, in forma sa existenta pana in zilele noastre. Totul a costat în jur de doua milioane de lei (la acea vreme - n.r.), iar fostul primar al Iasului in 1896, Nicolae Gane, spunea: "Prin redarea teatrului, s-a redat Iasului cultura". "Cladirea, una dintre cele mai reusite din serie a fost construita in stil neo-clasic. Fatadele au mai multe decoruri heraldice, amintind diverse simboluri ale orasului Iasi. Decoratiunile interioare, inclusiv pictura tavanului, au fost realizate in stilul neo-rococo. Cortina a fost pictata de vienezul M. Lentz si discipolii acestuia. Cortina de fier, care ofera proiectie in caz de incendiu, a fost zugravita de Al. Goltz", concluzioneaza si Sorin Iftimi, de la Complexul Muzeal National Moldova (CMNM) Iasi. 

Citeste si: Spectacol aniversar la Nationalul iesean

Galerie Foto

17_Ieseni_la_plimbare_pe_Strada_Lapuseanu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1572 (s) | 35 queries | Mysql time :0.022622 (s)