News Flash:

Un valoros IESEAN face DEZVALUIRI EXCLUSIVISTE despre organizatii selecte din oras. Membrii erau initiati in cadrul unor RITUALURI spectaculoase - GALERIE FOTO, VIDEO

30 Decembrie 2016
413 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7581 RON (+0.0021)
USD: 4.2739 RON (+0.0318)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
iasi
Doar un grup de initiati au acces la acest tip de informatii! • Cei mai multi cetateni ai Iasului nu ar crede ca asemenea organizatii, unde membrii intrau doar dupa derularea unor ritualuri secrete, au existat sute de ani in fosta capitala a Moldovei • Dupa cateva decenii bune, un talentat si valoros cercetator iesean de la Institutul de Istorie A. D. Xenopol a decis sa readuca in prim-plan informatii din aceasta zona • Mai departe, Marius Chelcu considera ca se impune realizarea inclusiv a unei noi istorii a Iasului • Urmariti, doar pe www.bzi.ro, un amplu material scris si filmat legat de toate acestea 

Dupa cateva decenii bune, un talentat si valoros cercetator iesean de la Institutul de Istorie A. D. Xenopol a decis sa readuca in prim-plan informatii legate de universul istoric fascinant al istoriei economice, sociale si a mentalitatilor legate de existenta breslelor. Acestea erau organizatii unde membrii intrau doar dupa derularea unor ritualuri secrete, care au existat sute de ani in fosta capitala a Moldovei. Pe de alta parte, Marius Chelcu considera ca se impune realizarea inclusiv a unei noi istorii a Iasului! 
 
Pentru o noua istorie a orasului Iasi

De reamintit ca, in urma cu peste un secol si jumatate, atat la Iasi, cat si la Bucuresti, breslele erau împartite pe mahalale, pravaliile fiind grupate pe Ulita cea Mare. În secolul al XVIII-lea, în capitala Moldovei, unele bresle au fost mutate din Târgul Cucului, în Târgul din afara. Atelierele simigiilor, brutarilor, boiangiilor, sapunarilor, lumânararilor au fost transferate mai la marginea orasului, acolo unde aveau destul spatiu de depozitare. Exact pe acest plan, Chelcu a realizat, in toamna acestui an, volumul "Istoria oraselor din Moldova de la jumatatea secolului al XVI-lea pâna la jumatatea secolului al XVIII-lea". "Cartea este mai degraba un prilej de a înfatisa câteva probleme legate de ceea ce numim viata urbana în Moldova timp de doua secole. Spre exemplu, despre bresle s-a scris de-a lungul timpului, mai temeinic sau mai relaxat, pentru un public mai larg, si este un subiect pe care nici eu nu am avut cum sa-l ocolesc. Pentru breslele iesene, unul dintre cele mai vechi studii este acela publicat, în anul 1898, de Gheorghe Dimachi, în ziarul «Ecoul Moldovei». Notitele lui Dimachi au pornit de la numele unor ulite, asa cum apareau ele în planul topografic al orasului Iasi alcatuit în 1819 de Giuseppe Bayardi si de la amintirile unor preoti de la bisericile din Iasi, unde se mai pastrau, la sfârsitul secolului al XIX-lea, însemnele breslelor. Pe de alta parte, studiile aparute în perioada comunista au adus un plus în privinta documentarii, identificarii surselor primare referitoare la istoria breslelor, dar au suferit scaderi în privinta interpretarii, prin ocolirea aspectului religios, important în aparitia si functionarea breslelor", reliefeaza istoricul. 


Latura mistica si religioasa a breslelor 

Mai departe, cercetatorul scoate la iveala o serie de aspecte extrem de interesante ce tin de bresle si care ajung in zona mistica si religioasa a acestora. "Latura religioasa, chiar mistica a breslelor, care în traducere înseamna fratii, nu poate fi ocolita. Sensul religios tine de contextul în care au aparut si au functionat breslele. Într-o societate în care organizarea si ierarhizare grupurilor umane se facea în functie de apartenenta religioasa, breslele nu aveau cum sa fie croite altfel, chiar daca cea mai mare parte a lor urmaresc promovarea si apararea unor scopuri economice, de productie si comerciale. Astazi cunoastem mai mult sau mai putin despre organizatii pe care le socotim oculte, cea mai notorie fiind Masoneria. Însa, daca privim atent si întelegem perioada în care fratiile au aparut si functionat, vom întelege si latura lor ce tine de un tip de religiozitate, de ritualul selectari si al initierii. O parte a unui ritual vizibila publicului si o alta ascunsa, cunoscuta si accesibila doar membrilor. Daca vom citi un statut de breasla, si s-au pastrat câteva, cele mai numeroase din secolul al XVIII-lea, se poate vedea limpede acolo alcatuirea lor ca niste caste, membrii lor obligându-se sa nu încalce regulile. Nesocotirea statutelor era pedepsita nu doar de catre conducatorii breslei ci, în virtutea juramintelor depuse, si în fata Judecatii divine. Vorbind de ritual, sa nu credem, privind cu ochii omului modern, ca era ceva formal. Totul avea o încarcatura speciala si avea menirea sa ofere sentimentul coeziunii si apartenentei la un grup cu interese comune, legate de retelele de aprovizionare, de productie si de distributie, si mai mult decât orice, sa asigure pastrarea secretului meseriei, esential în prevenirea concurentei. Despre bresle, mai ales despre cele iesene, s-ar putea vorbi si scrie mult, mai ales ca mai nou avem la îndemâna o serie impresionanta de volume de documente privitoare la istoria orasului, pâna în anul 1800. Eu m-am oprit doar la cele ale barbierilor, curelarilor si cioclilor", mai arata Marius Chelcu.


Povestea impresionanta a marilor fratii de breslasi ai urbei 

Ca date istorice, acestea arata ca la Iasi si Bucuresti, breslele erau împartite pe mahalale, pravaliile fiind grupate pe Ulita cea Mare. În aceasta perioada, ulitele au capatat numele breslei: la Bucuresti, ulitele boiangiilor, abagiilor, salvaragiilor, papugiilor. La Iasi si Botosani, ulita tabacarilor, ulita meserciilor, ulita fierarilor, ulita talpalarilor. "În secolul al XVIII-lea, în capitala Moldovei, unele bresle au fost mutate din Târgul Cucului, în Târgul din Afara. De la mestesug la meserie si apoi afacere, breslele au pierdut caracterul sacru pe care l-au avut în spatiul satului traditional, initial. Organizati în adevarate comunitati, breslasii devenisera o putere economica, dar si sociala. Multe dintre bisericile din capitala Moldovei au fost construite de catre bresle. Altele, parasite de familiile boieresti ce le-au ctitorit, au fost preluate de catre asa numitele "corporatii mestesugaresti. Pe acest plan, edificiile de cult au profitat, beneficiind de lucrari facute tocmai de mestesugari. "Sfântul ocrotitor al bisericii a devenit si patronul asociatiei, zilele de serbare fiind adevarate manifestatii publice, cu caracter eclezial. În biserica era la loc de cinste steagul breslei si o faclie de ceara galbena, pe care era întiparit chipul patronului sfânt. Aceasta era aprinsa la momentele principale din viata comunitatii: hramul bisericii, înmormântarea unuia dintre breslasi, participarea la zilele Domnului Tarii", arata in cartea sa Chelcu. Demn de remarcat ca, în intervalele secolelor XVIII-XIX, orasul celor Sapte Coline, aproximativ 40 de biserici au fost sustinute de mestesugarii orasului. Drept dovada stau si denumirile acestora, pe care le avem si astazi: Sfântul Ioan din Beilic - breasla lautarilor, biserica Vovidenia - breasla abagerilor, biserica Curelari -breasla curelarilor, Sfântul Spiridon - breasla negustorilor, Sfântul Ilie - blanarii, biserica Talpalari - talpalarii, Nicolae Domnesc - faclierii, Sfântul Neculai din Ciurchi - zarzavagii, Sfântul Pantelimon - pitarii si brutarii, biserica Banu - breasla calicilor, Sfântul Dimitrie Bals - potcapcierii, Sfântul Neculai cel sarac - lacatusii si caretasii, Sfântul Haralambie - armurierii, biserica Ziua Crucii - soponarii sau Sfintii Constantin si Elena - boiangiii.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Pascani.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1910 (s) | 35 queries | Mysql time :0.037183 (s)